Călătorește cu Natalia

Având un scriitor in familie, era inevitabil ca pasiunea pentru lectură să nu se transmită mai departe și generațiilor următoare, cărțile având un loc aparte în casa mea, ele fiind compania perfectă în zilele friguroase de iarnă, lângă o sobă în care focul arde mocnit, alături de un ceai fierbinte, citind cu mare plăcere cărțile unchiului meu. Pasiunea pentru lectură mi-a oferit posibilitatea de a intra în contact cu scriitori din orașul în care locuiesc prin participarea la lansări de carte care aduc în actualitate crâmpeie din istoria orașului Micii Uniri. Însă, pentru a scrie o carte e nevoie de multă muncă, de o documentare care în unele cazuri se întinde pe o perioadă de câțiva ani, timp in care autorul strânge cele mai relevante informații pe care să le împărtășească cititorilor săi. Inteligența artificială un ajutor al scriitorilor, sau nu  Luând în considerare toate acestea, mă întreb cum s-ar simți un scriitor dacă lucrarea sa ar fi scrisă cu ajutorul unui program sau o ap...

A fi empatic nu e doar o stare de spirit, ci necesită și mult efort și dorință de a-i ajuta pe cei vulnerabili, fie că sunt copii sau adulți, iar oamenii care fac acest lucru devin un fel de eroi pentru aceștia.. Unul dintre oamenii care ajută copiii să aibă o șansă la educație și la o viață mai bună, sunt chiar eu și echipa mea de voluntari inimoși, care prin intermediul asociației pe care o conduc implementăm un proiect în cadrul căruia propunem să schimbăm în bine ceva din viitorul copiilor din sate cu ajutorul lecturii într-o țară în care 42% dintre elevi de 15 ani sunt analfabeți funcțional. Fiind vorba despre copii vulnerabili și nevoia lor de a avea parte de o viață mai bună, nu am putut rămâne indiferentă. Am contribuit cu tot ceea ce a fost nevoie, pentru a avea parte de educație și pentru avea cariere de succes chiar daca privim dintr-un mediu în care în care abandonul școlar este extrem de ridicat. Totodată, sunt membru dintr-un grup civic care luptă pentru incluziunea socia...

După mai bine de un an în care am luat o pauză de la scris, în această toamnă am decis să particip din nou la competiția numărul unu a bloggerilor. În urma edițiilor precedente la care am concurat am obținut rezultate destul de bune, ceea ce mă face să cred că și de această dată va fi la fel. SuperBlog nu este doar o competiție între bloggeri, ci și cu mine însămi, care îmi oferă oportunitatea de a evolua atât din punct de vedere al scrisului, cât și în ce privința interacțiunii cu cititorii mei. De ce spun că va fi o competiție cu mine însămi? Pentru că în acest sezon competiția va fi una inedită, deoarece nu va fi presiunea clasamentului, a notelor, sau a termenelor de predare a probelor. Se anunță o competiție interesantă și cu totul inedită la care abia aștept să iau parte și din care cu siguranță voi învăța lucruri noi. Așadar dragă cititorule, te aștept pe blog să-mi urmărești evoluția în cadrul competiției și să-mi citești articolele. Mulțumesc anticipat!

Sunt una dintre cele 4800 de persoane cu dizabilități care locuiesc în județul Vrancea și fac parte din grupul civic  Dizabil.Eu Vrancea . A fi persoană cu dizabilități nu e deloc simplu deoarece nevoile noastre sunt multiple și depind de afecțiunea fiecăruia dintre noi. Printre aceste nevoi se numără accesibilizarea clădirilor și a spațiului public care ar aduce cu ele și incluziunea socială a persoanelor cu nevoi speciale. Ei bine, în acest articol îmi doresc să abordez accesibilizarea spațiului public, sau mai corect spus, lipsa lui, îndeosebi în urma lucrărilor de resistematizare. Dacă înainte de începerea lucrărilor trotuarele aveau rampe la nivel cu carosabilul in zonele trecerilor de pietoni, în prezent marea lor majoritate au borduri care variază între 7 și 20 cm, ceea ce pentru o persoană care se deplasează cu ajutorul unui scaun rulant este imposibil de trecut. Însă există și zone în care acele rampe sunt cam abrupte ceea ce îngreunează deplasarea nu doar a unui utilizato...

Locuind în Focșani, am fost de multe ori la Rezervația Naturală Focul Viu , de la Andreiașu de Jos. Este un loc frumos al cărui nume stârnește curiozitatea turiștilor pentru că nu vezi oriunde un foc care arde necontenit.  De fiecare dată când ajungem acolo suntem fascinați de dansul flăcărilor și de frumusețea peisajului care înconjoară platoul unde se află centura de beton în care sălășluiesc o mare parte limbile de foc care ard constant. E locul în care te poți relaxa, dar în același timp inspiră și teamă, iar acest lucru se întâmplă din cauza faptului că încă din cele mai vechi timpuri aceste flăcări prevestesc cutremurele. Probabil te vei întreba cum niște simple flăcări pot prevesti un seism? Ei bine, după cum foarte multă lume știe, zona Vrancea este cunoscută ca fiind una dintre cele mai active din punct de vedere seismic, iar flăcările de la Focul Viu pot face acest lucru deoarece în momentul în care sunt mişcări tectonice, toate gurile din zonă se aprind, deoarece este o ...

Copil fiind, iubeam vacanțele împreună cu familia, iubeam marea. Mergeam anual pe litoralul romanesc pentru ca părinții să se relaxeze măcar câteva zile, iar eu mă bucuram că pot petrece momente frumoase în compania lor. Acelea erau momentele noastre de fericire, pentru că abia așteptam să revedem Marea Neagră în fiecare an. În amintirea acelor ani, dar mai ales datorită faptului că în curând părinții vor serba cea de-a 45-a aniversare a căsniciei, m-am gândit că este ocazia perfectă de a le oferi o vacanta reusita pe litoral și le va permite să se relaxeze și să se bucure de clipele petrecute împreună. Acest lucru le va oferi prilejul de a se bucura de mângâierea razelor soarelui blând al dimineților și serilor senine de vară ce scaldă plajele Mării Negre. De asemenea, vor avea posibilitatea de a vizita numeroase obiective turistice, culturale și istorice aflate pe aceste meleaguri. Pentru noi vacanta fericita înseamnă în primul rând momentele de neuitat petrecute alături de cei dr...

Copil fiind iubeam sărbătorile petrecute în familie, deoarece bunicilor le plăcea să aibă alături copiii și nepoții, iar sărbătoarea Învierii Domnului nu făcea excepție. Erau momentele când noi, cei mici ne zbenguiam prin curte, iar cei mari, în special bunica, mama și mătușa pregăteau bucate specifice Paștelui. Printre delicioasele mâncăruri, de pe masa noastră nu lipsea tradiționala pască cu brânză și stafide, pe care bunica o pregătea în sâmbăta mare, proces pe care îmi plăcea să-l urmăresc de la început până în momentul când aceasta era scoasă din cuptor. Încă din acele vremuri adoram mirosul prăjiturilor sau al pâinii calde. Povești neștiute despre pască Odată cu trecerea anilor, curiozitatea mea în ceea ce privește proveniența acestui savuros preparat a devenit din ce în ce mai mare. Așa că bunica mi-a povestit că pasca sau azimă așa cum se mai numea aceasta, era un fel de pâine nedospită, mâncată de evreii religioși în timpul Paștelui evreiesc sau un cozonac special mâncat de cr...