Călătorește cu Natalia

Îl cunosc pe Mihai încă din perioada când era un adolescent și mereu m-a uimit dorința lui de a arăta tuturor modul său de a gândi și maturitatea sa, iar prin intermediul acestui interviu ne arată tuturor curaj și multă speranță într-un viitor mai bun.    1. Ne poți povesti câteva lucruri despre tine și despre cum a fost copilăria ta? Mă numesc Musteață Mihai și am 20 de ani. La 6 luni am fost diagnosticat cu chist porencefalic fronto-temporo-parietal drept. Chiar dacă primii ani ai vieții i-am petrecut prin centre de recuperare, au fost și perioade frumoase. Practic grădinița am făcut-o și nu prea. Îmi amintesc de Gura Ocniței (un centru de recuperare pe lângă Târgoviște) era un container și acolo se făceau activități. 2. Cum ai ajuns să folosești fotoliul rulant? Încă de mic mi-au plăcut plimbările, așa că la început părinții mă scoteau în căruț de copii și tricicletă. La 4 ani am avut primul scaun cu rotile. 3. Care sunt principalele probleme de accesibilitate pe care le în...

Viața nu a fost întotdeauna simplă pentru Luminița. Născută cu o dizabilitate, ea a învățat încă din copilărie să transforme limitele fizice în lecții de curaj și încredere. Astăzi este blogger, pasionată de turism, autoare de conținut pe YouTube și voluntar în proiecte dedicate accesibilizării și incluziunii persoanelor cu dizabilități. În acest interviu, Luminița povestește cu sinceritate despre copilăria sa, despre barierele sociale și fizice, dar și despre puterea de a privi viața cu zâmbetul pe buze și cu visul mereu aprins. 1. Ne poți povesti câteva lucruri despre tine și despre cum a fost copilăria ta? Eu sunt Luminița, o visătoare născută în iarna lui ’82. M-am grăbit să vin pe lume și asta m-a costat sănătatea. Am o dizabilitate - hemipareză dreaptă (ochi, mână și picior) - pe care nu am ascuns-o niciodată. M-a limitat fizic, dar niciodată psihic. Copilăria mea a fost, totuși, una relativ normală. În 2010 am vrut să aflu cum am „obținut” dizabilitatea. La București, medicii au...

  ♿Când ai o dizabilitate locomotorie gravă te lovești de tot felul de bariere. Unele țin de mediul înconjurător, altele de mentalitatea oamenilor. Pentru integrarea în comunitate, persoanele in fotoliu rulant și nu numai, trebuie să lupte pentru îndepărtarea acestor bariere. 📌Sportul, ca și cultura, poate fi un mijloc de integrare a persoanelor cu dizabilități. Susținerea unei echipe, trăirea intensă a emoțiilor din momentele cheie ale unui joc, pot apropia oamenii și anula diferențele dintre ei. Din păcate, de cele mai multe ori accesibilizarea clădirilor ce găzduiesc jocurile diverselor echipe locale nu respectă normativele tehnice referitoare la accesibilizarea spațiilor publice și astfel persoanele în fotoliu rulant se lovesc de foarte multe bariere. 📌Sala Polivalentă din Focșani este într-o asemenea situație. Are o accesibilizare inadecvată ce creează multe probleme persoanelor în fotoliu rulant dornice să participe la jocurile găzduite de aceasta: 👉Accesul la rampă ...