O iubire adolescentină
Deși în copilărie am făcut tot felul de prostioare, în adolescență timiditatea mi-a devenit cea mai bună prietenă, dar și un inamic care mă împiedică și în prezent să-mi exprim sentimentele și ceea ce gândesc, iar acest lucru mi-a creat foarte multe neplăceri de-a lungul anilor. Tot timiditatea și-a pus din plin amprenta și în privința poveștii de dragoste pe care am trăit-o atunci când aveam doar vreo 12-13 ani, despre care copilul devenit între timp, un om cu o carieră de succes și o familie frumoasă nu o va afla niciodată și despre care nu voi îndrăzni să povestesc. Povestea a început într-o zi de toamnă, când după o simplă îmbrățișare care a avut loc fără ca nici unul dintre noi să-și dea seama, am simțit că se schimbă ceva. Ochii mei îl priveau altfel, iar inima mea o lua razna de câte ori mă aflam în prezența lui. Erau sentimente pe care nu le puteam exprima în cuvinte. Surse foto dreamertime.com și Pixabay, editare în Canva Erau sentimente pe care nu le puteam controla. Pe cât d...