Călătorește cu Natalia

Trăim într-o lume care se schimbă cu o viteză amețitoare. Cu toate acestea, școala românească pare încremenită într-un timp care nu mai există. Elevii învață formule, teorii și definiții, însă nu sunt sfătuiți cum să transforme o idee într-un proiect sau cum să gestioneze eșecul. Tocmai de aceea, se simte nevoia unei revoluții educaționale, una care să pună în valoare educația antreprenorială. Eu mi-am desăvârșit studiile într-o perioadă în care nimeni nu știa ce e acela un antreprenor și cu ce se ocupă acesta, iar despre antreprenoriat, nici atât. În acea perioadă eu, ca adolescent eram obligată să scriu frumos, altfel primeam notă mică. Trebuia să respect regulile, fiind pregătită să devin angajata ideală, nu o tânără cu viziune și inițiative despre care să cei din anturajul meu să-și amintească peste câțiva ani. De fapt în acea perioadă, cei doi termeni nici măcar nu se aflau în vocabularul românilor, ci au apărut la începutul anilor 2000. Antreprenorul este persoana fizică sau juri...

Există în viața fiecăruia dintre noi oameni cu povești fascinante pe care le descoperim întâmplător, sau dacă avem puțin noroc, suntem martorii unor adevărate lecții care au menirea de a schimba tot ceea ce știam până atunci. Acest lucru este valabil și în cazul meu. Am niște emoții pe care nu le pot descrie în cuvinte atunci când vorbesc despre ei, bunicii mei a căror poveste prindea contur la începutul anilor 50 și a căror căsnicie a evoluat frumos vreme de 61 de ani. El era tâmplar de meserie, iar ea, o cofetăreasă din mâinile căreia ieșeau adevărate delicii culinare. Deși în relația lor au fost și momente tensionate, conform proverbului „ce nu te omoară, te face mai puternic”, bunicii mei au știut întotdeauna cum să le gestioneze și odată cu trecerea timpului relația și implicit căsnicia au evoluat frumos ca un vinars  de colecție. Bunica era omul pe care mă puteam baza ori de câte ori aveam nevoie de un sfat. Cum marea sa pasiune erau dulciurile, mă răsfăța întotdeauna cu cele...

Cu toții știm că județul Vrancea este o zonă în care tradiția face casă bună cu modernitatea și e normal să fie așa, altfel s-ar pierde orice urmă de autenticitate . E frumos să descoperi locuri care păstrează încă vii obiceiurile de odinioară și oameni cu povești fascinante de viață. Sunt acele povești pe care actuala generație ar trebui să le prețuiască așa cum se întâmplă atunci când savurează vinul preferat apreciind aromele sale delicate îndelung maturat la barique și învechit în sticle. Sunt acei oameni pe care greutățile nu i-au ocolit, dar care au știut să-și facă viața frumoasă. Ca să apreciezi cu adevărat moștenirea lăsată nouă de oamenii acelor vremuri fă o vizită muzeelor etnografice, unde vei avea parte adevărate lecții de viață și vei descoperi unelte pe care strămoșii noștri le foloseau la muncile câmpului sau în gospodărie și pe care în prezent doar le putem admira. Sunt povești emoționante din care s-au inspirat generații și din care avem și noi de învățat că trebui...

După prima sa călătorie pe mare, prietena mea, Anemona, mi-a împărtășit experiența ei cu aparatul de traducere , despre oamenii întâlniți în acest voiaj, despre tradiții și cultură și mai presus de orice. de emoția care se citea pe chipurile celor cu care a intrat în perioada petrecută pe acel vas de croazieră. Învățase foarte repede să folosească traducătorul vocal , așa că interacțiunea cu membrii echipajului care erau de diverse naționalități, dar și cu turiștii a fost ușor de gestionat, deoarece dispozitivul are un meniu simplu și foarte ușor de folosit, chiar și de un novice în domeniul tehnologiei, lucru care pe ea o făcea fericită. Opțiunea de traducere instant , i-a oferit Anemonei nu doar un mod eficient de a comunica cu cei din jur. Pe chipurile lor a putut vedea multă emoție, deoarece pentru prima oară în viață avea o conversație cu un străin folosind limba natală vorbită de către acea persoană. În acel moment a realizat cu uimire cum un simplu dispozitiv poate schimba v...

Pasiunea mea pentru istorie, mi-a purtat pașii prin aproape toate monumentele pe care județul Vrancea le deține și care evocă și omagiază eroii căzuți la datorie începând cu perioada domniei lui Ștefan cel Mare, continuând cu unirea Moldovei și Țării Românești din 1859 și până la luptele grele din perioada Primului Război Mondial. Însă Vrancea, nu are doar o istorie bogată în evenimente, ci și o tradiție viticolă care datează din secolul XVI, care coincide cu ultimii ani de domnie ai domnitorului menționat mai sus, așa că toamna trecută împreună cu câțiva prieteni am mers în vizită la  Monumentul Beciul Domnesc , ca să pătrundem în tainele cramei și pentru a degusta un vin de bună calitate. Am ajuns la fața locului într-o zi de toamnă târzie și pentru câteva zeci de minute am devenit enoturiști pătrunzând în lumea fascinantă a vinurilor. De jur împrejur, cât vedeam cu ochii, eram înconjurați de lanuri de viță de vie din care se simțea mirosul îmbietor al strugurilor copți, car...

Deși în copilărie am făcut tot felul de prostioare, în adolescență timiditatea mi-a devenit cea mai bună prietenă, dar și un inamic care mă împiedică și în prezent să-mi exprim sentimentele și ceea ce gândesc, iar acest lucru mi-a creat foarte multe neplăceri de-a lungul anilor. Tot timiditatea și-a pus din plin amprenta și în privința poveștii de dragoste pe care am trăit-o atunci când aveam doar vreo 12-13 ani, despre care copilul devenit între timp, un om cu o carieră de succes și o familie frumoasă nu o va afla niciodată și despre care nu voi îndrăzni să povestesc. Povestea a început într-o zi de toamnă, când după o simplă îmbrățișare care a avut loc fără ca nici unul dintre noi să-și dea seama, am simțit că se schimbă ceva. Ochii mei îl priveau altfel, iar inima mea o lua razna de câte ori mă aflam în prezența lui. Erau sentimente pe care nu le puteam exprima în cuvinte. Surse foto dreamertime.com și Pixabay, editare în Canva Erau sentimente pe care nu le puteam controla. Pe cât d...