Frisomat - viața fără metal, un coșmar
Era o zi călduroasă de vară,iar soarele strălucea cu putere, așa că eu îmi petreceam toată ziua într-un balansoar citind cartea mea preferată și sorbind dintr-o cană guri mici de capucino. Cu toții știm că dacă îți place o carte, o citești în câteva ore. Însă uneori adormi fără să-ți dai seama Dintr-o dată simt că mă ia frigul și parcă nu mă pot opri din tremurat. Deschid ochii pentru a vedea ce se întâmpla cu mine și de ce îmi era atât de frig. Deodată îmi dau seama nu mai sunt în curtea mea, iar balansoarul se transformase într-un hamac, cana mea de porțelan dispăruse și ea, doar cartea mai era lângă mine. Mă dezmeticesc bine, mă uit în jur și văd pădurea. Cobor și încep a colînda împrejurimile și nu recunosc nimic. Tot mergând și încercând să-mi dau seama unde mă aflu, întâlnesc un om care am presupus eu că era băștinaș. Mă uit la el cu atenție în timp ce el face același lucru. Mă privește ciudat și deodată îl aud întrebând: - Dumneata cine ești și de unde vii? - Sunt Larisa și vin