Parcul Natural Putna-Vrancea - turism, cultură, știință și educație
Însă sunt sigură că nu foarte mulți dintre voi știu faptul că acest drum trece prin inima Parcului Natural Putna-Vrancea, datorită râului cu același nume, unul dintre cele mai frumoase cursuri de apă din România, care izvorăște la altitudinea de 1400 metri străbătând Vrancea pe o lungime de 144 km până la vărsarea în râul Siret.
Râul Putna ne oferă atât frumuseți o naturale, cât și o lecție de istorie, fiind martor al momentelor grele prin care au trecut oamenii acestor locuri de-a lungul timpului. În secolul al XVII-lea servind ca o barieră naturală împotriva invadatorilor, iar în timpul luptelor dintre domnitorii moldoveni și otomani, râul a devenit un loc de, retragere strategică pentru soldați.
Se crede că numele râului provine din vechiul cuvânt slav, Putina, care însemna drum său călătorie, atribuit datorită traseului säu sinuos, care parcurge munți și câmpii, oferind localnicilor un drum natural prin regiunile pe care le traversează pe cursul căruia își transportau bunuri, fiind o resursă vitală pentru traiul de zi cu zi.
Parcul Natural Putna-Vrancea
Zona a fost declarată parc natural în anul 2004 și „are drept scop protecţia şi conservarea unor ansambluri peisagistice în care interacţiunea activităţilor umane cu natura de-a lungul timpului a creat o zonă distinctă, cu valoare semnificativă peisagistică şi/sau culturală, deseori cu o mare diversitate biologică; de asemenea, se oferă publicului posibilităţi de recreere şi turism şi se încurajează activităţile ştiinţifice şi educaţionale.”
Parcul este localizat în zona central nord-vestică al Munţilor Vrancei, fiind situat în zona exterioară a Carpaților de Curbură și acoperă în totalitate bazinul hidrografic al râului Putna, la care se adaugă spre sud-vest masivele Mordanu și Goru, având o suprafață de 38204 hectare și reprezintă 41,32% din suprafața montană a județului.
Forme de relief existente
Formele de relief ala acestui parc sunt variate, fiind dispuse în trepte care coboară de la vest la est, oferind aspectul unui imens amfiteatru, iar subunitățile principale de relief sunt: Munţii Lăcăuți-Goru, Muntele Coza, Lepşa și Zboina Neagră.
Munţii Lăcăuţi-Goru sunt situații în partea de NV-SE, între cumpăna de ape ale râurilor Basca Mare şi Zăbala. Se află în Carpaţii Curburii şi sunt alcătuiţi din gresii dure, având înălţimile maxime din Munţii Vrancei şi din bazinul Putnei – Vf. Goru (1784,6 m) şi Vf. Lăcăuț (1776,7 m).
Muntele Coza se situează la nord de Zboina Frumoasă fiind încadrat de râurile Putna (la nord), Zăbala (la sud-vest) şi Năruja (la sud-est). Din punct de vedere geologic face parte din „semifereastra Vrancei” care cuprinde sedimente de gresii, argile nisipoase, marno-calcare, etc. Afluenţii Putnei, au fragmentat acest munte împărțindu-l in subdiviziuni cu diferite înălțimi printre care se numără: Coza (1629,3 m m), Tisaru Mare (1267,8 m), Pietricelele (l162,8 m), şi Zimcea (1369,2 m).
Munţii Lepşei şi Muntele Zboina Neagră se află în partea nordică a văii Putnei, fiind separaţi de râul Lepşa, urmărind linia celor mai înalte culmi ala acestora, care prin vârfurile Buniu (1543,5 m), Stogu Mare (1526,9 m), Cobert (1516,5 m), Muşatu (1502,7 m), Lepşa (1390 m), Piatra Albă (1085,8 m) şi Piscul Mesteacănului (1221,2 m).
Floră și faună
Flora Parcului Natural Putna, este caracterizată printr-o mare diversitate de specii și subspecii de plante. Printre aceste specii, regăsim Asteraceae, Poaceae, Fabaceae, Rosaceae, Caryophyllaceae, Brassicaceae și Ranunculaceae. De asemenea, aici vegetează 26 de specii endemice și un subendemit (Centaurea Kotschyana).
Fauna este cea potrivită zonelor montane cu păduri, pajiști, tufăriș și zone ruderalizate. Din cele 195 de specii identificate, majoritatea sunt protejate. Tot aici putem întâlni și câteva specii de mamifere, precum ursul, lupul și râsul, dar și vidra.
Una dintre cele mai importante atracții turistice care se află în acest parc și care stârnește curiozitatea turiștilor este Cascada Putnei, însă dacă te ali în această zonă, te poți reculege la Mănăstirea Lepșa, despre care voi scrie un alt articol.
Surse foto propria colecție și Wilkipedia
Sursă informații https://www.putna-vrancea.ro/
Comentarii
Trimiteți un comentariu