Tur cultural în Vrancea Arhaică
Duminică 21 august 2022, Asociația Eu, tu și ei, a organizat al doilea „Tur cultural în Vrancea arhaică” din acest an, eveniment la care am participat și eu, deoarece îmi doream să aflu cât mai multe informații despre istoria, tradițiile, oamenii și portuu popular al vrâncenilor de odinioară.
Primul nostru obiectiv a fots Muzeul „Rădăcina Vrancei”, un loc pe lângă care am trecut de foarte multe ori în călătoriile mele prin Vrancea, însă neștiind de existența sa, nu am oprit niciodată.Acest muzeu aflându-se în Comuna Bârsești
Astfel am aflat faptul că, Muzeul „Rădăcina Vrancei”, a fost fondat de către ciobanul Costică Beșa, în anul 2010. Acesta deține sute de obiecte vechi adunate de la bătrânii satelor din zonă. Cele mai vechi exponate sunt o carte în limba slavonă din secolul XIV și o sabie din războiul de independență. În muzeu mai pot fi admirate instrumente de cântat, vase de lemn și ceramică, tipare de caș, obiecte de podoabă dar și piese de costum popular și lăzi de zestre recuperate de la localnici sau chiar din gropile de gunoi. Povestea ne-a fost spusă de către custodele Maricica Beșa.
A doile popas a fost Platoul Dumbrava Bârseștilor, un platou alpin bătut de vânturi, tărâm mitic unde strămoșii noștri traci credeau că se odihnesc sufletele celor dispăruți. Aici am aflat povestea monumentului lui Ștefan cel Mare, ridicat de țăranii vrânceni în anul 1904, la 400 de ani de la moartea domnitorului. Pe una dintre laturi se află dăltuită în piatră o poezie a Reginei Elisabeta a României, semnată cu pseudonimul literar Carmen Sylva (1843-1916), dedicată feciorilor Babei Vrâncioaia, precum și versurile lui Mihai Eminescu prin care țăranii sperau să ridice din nou Moldova la luptă după răscoala de la 1907.
Tot aici se află și Casa Babei Vrâcioaia, reprezentativă pentru județ, care găzduiește un muzeu dedicat de săteni în memoria bătrânei, care a rămas în conștiința populară mai mult ca o legendă.
Se spune că l-a găzduit pe voievodul Ștefan cel Mare fără a ști inițial că el e domnitorul Moldovei. După ce și-a dat seama cine e, a plecat să-și adune cei șapte băieți din depărtările Vrancei. Ulterior, ea s-a întors cu feciorii și cu o întreagă oaste pentru luptă adunată de aceștia. Apoi, după ce i-au biruit pe turci, numele celor șapte feciori au rămas ca nume a șapte sate, în cinstea lor (Bârsești, Bodești, Păulești, Negrilești, Spulber, Nistorești, Spinești).
În acest loc am descoperit peisaje de o frumusețe rară, pe care vă invit să le admirați și voi, în imaginile ce urmează.
Iată o scurtă biografie a acesteia:
„Leopoldina Bălănuță (n. 10 decembrie 1934, Păulești, județul Vrancea - d. 15 octombrie 1998) a fost o actriță româncă.
A absolvit în 1957 Institutul de de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC) din București, la clasa Mariettei Sadova, Marcel Anghelescu, și a debutat la București, în regia lui Ion Cojar, jucând-o pe Velea din “Prima întâlnire”, de Tatiana Sîtina. Ultimul ei rol a fost cel din "O batistă în Dunăre", de D.R. Popescu, la Teatrul Național, montat de același regizor.
A debutat pe scena Teatrului Mic cu piesa "Prima întâlnire". A avut roluri memorabile în "Vassa Jeleznova" și "Mama" de Maxim Gorki, "Anna Karenina", de Lev Tolstoi, "Medeea" de Euripide, "Martin Eden" de Jack London, "Noaptea Iguanei" de Tennessee Williams, "Oameni sărmani" de Feodor Dostoievski, "Livada cu vișini" de Anton Pavlovici Cehov, "Doi pe un balansoar" de William Gibson și, în special, în piesele lui Dumitru Radu Popescu, "Ca frunza dudului în rai" și "O batistă în Dunăre" (alături de Mariana Mihuț și Ileana Stana Ionescu).
A fost distribuită și în filme, mai ales în roluri cu încărcătură dramatică, "Nunta de piatră" (1972), "Dincolo de pod" (1975), "Ion, blestemul pământului, blestemul iubirii" (1979), "Clipa" (1979), "Bietul Ioanide" (1979), "Năpasta" (1982), etc.
Leopoldina Bălănuță a avut și o colaborare de succes cu Televiziunea. "Gaițele" (1993), "Strigoii" (1992), "Trandafirul și coroana", "Conu' Leonida față cu reacțiunea"(1985), "Moartea unui comis voiajor" (1977), "Idolul și Ion Anapoda" (1991) sunt doar câteva din piesele în care a apărut la Televiziune.”
Mai multe detalii puteți descoperi pe site-ul Cinemasgia.
Casa în care a locuit odinioară Leopoldina Bălănuță este situată în comuna Păulești, un loc aflat în inima Munților Vrancei.
Ultima oprire a fost în satul Fundătura Vrancei, unde am luat parte la un eveniment cultural unic inițiat de familia Marioara și Ionică Popa, gospodari ai comunei Păulești, una dintre cele mai vechi așezări de la poalele munților. Sătenii și-au scos tot ce au mai frumos în lazile de zestre și s-au mândrit cu bogăția costumelor populare, frumusețea naturii, bucuria de a fi împreună în superbul decor al munților Vrancei.
Hora satului se reia dupa o pauză de cinci ani iar noi vrem să susținem această inițativă culturală privată. Vom oferi cărți copiilor din sat și vom vorbi despre proiectul c@rte în sate!
Copiii sunt membri in Ansamblul Folcloric “Vornicii” coordonat de către doamna profesor Mariana
Popa. Totodată, acești copii sunt beneficiari ai proiectului cultural c@rte în sate, inițiat de Asociația Eu, tu și ei, care și-a propus să apropie copiii din zonele dezavantajate din punct de vedere cultural de cultura scrisă, de carte, și să le stimuleze apetitul pentru lectură și cunoaștere.
Și în aceste locuri am descoperit peisaje de vis, iar aerul curat de aici mă îndemna să petrec cât mai mult timp pe acele meleaguri.
Dacă ești pasionat(ă) de istorie și tradiții, te sfătuiesc să participi la astfel de tururi, indiferrent de județul în care locuiești. Te asigur că nu vei regreta!
Comentarii
Trimiteți un comentariu